Pocăința cum se începe, părinte?

În momentul în care îți dai seama că nu ești mai bun decât vameșul. Dacă fariseul n-ar fi spus nebunia aceasta: „Mulțumescu-Ți Ție, Doamne, că nu-s ca acesta”, poate că s-ar fi mântuit și el. Dar când s-a comparat că-i mai bun – „Mulțumesc, Doamne, că nu-s ca vameșul” – a mers în fundul iadului. Deci, pocăința în care-ți dai seama că nu ești mai bun ca altul, ci dimpotrivă. Pentru că, atunci când te împărtășești, ce spui: „Dintre păcătoși, cel dintâi sunt eu”.

(Părintele Adrian Făgețeanu, Viața mea. Mărturia mea, Interviuri de Andrei Dârlău, volum coordonat de Ciprian Voicilă, Editura Areopag, București, 2011, p. 65)