După vârsta copilăriei şi după desăvârşirea raţiunii, mintea va cunoaşte de la sine sau va învăţa prin auz din Sfintele Scripturi şi de la Sfinţii Părinţi că alta este dulceaţa rudenia cea firească ei. Şi ce face? Având raţiune, înţelepciune şi din fire fiind iubitoare de frumuseţe, nu suferă să vadă organele simţurilor în aşa măsură robite trupului şi îndulcitoarelor patimi, nu suferă să fie robită şi ea împreună cu organele simțurilor, nici să iasă din vrednicia sa de împărat, rob făcându-se, nici a fi începută, ea fiind începutul, sau ascultătoare şi supusă ea, care după fire este însăşi temelia şi stăpânitoarea. Nu rabdă să primească o pagubă ca aceasta care o va duce la pieire şi la muncă. În aceasta stă toată nevoinţa ei, precum zice înţeleptul şi sfinţitul Teodor cel mai înainte pomenit, şi tot prin aceasta se vede şi se arată că ea a fost zidită de Dumnezeu ca împărat şi stăpân al trupului. Ea trebuie să se pună cu toată bărbăţia, voinţa şi înţelepciunea ei ajutându-i şi dumnezeiescul dar spre a dezrădăcina din organele simţurilor trupului acele obişnuinţe de mulţi ani, cu anevoie de debarasat, care au fost întipărite în ele. Trebuie să slobozească simţurile din tirania amară a dulceţilor celor purtătoare de moarte pe care le-au pătimit şi apoi să le supună cu uşurinţă voii sale.

„Multă nevoinţă va fi când mintea va veni târziu spre cunoştinţa adevă­rului. Căci dacă sufletul nu ar fi fost robit încă de ceva, tot lucrul ar fi fost ca el să se păzească curat. Dar dacă el a fost legat cu legături mai tari decât arama, adică cu patimile şi cu amăgirile către lucrurile cele de aici, cu cât mai mare este nevoinţa de a rupe legăturile acestea tari şi a se elibera de slujirea materiei şi a câştiga deprinderea cu cele bune?” Cât despre eliberarea simţurilor şi despre supunerea lor minţii, ascultă cum şi în ce fel se face aceasta: Un împărat, atunci când voieşte să supună cu uşurinţă o cetate, mai întâi suprimă pâinea, apa şi celelalte necesare hranei oamenilor determinându-i astfel pe cetăţeni să cedeze asediului. Acelaşi şiretlic îl adoptă şi mintea cu organele simţurilor taie puţin câte puţin de la fiecare organ al simţurilor dulceţile lui trupeşti obişnuite prin care se îndulceşte, nelesându-le să mai pătrundă şi aducându-le în supunerea sa uşor si în scurtă vreme. Cât timp ea săvârşeşte această curăţire, nu rămâne fară lucrare. Nu, ci, luând puţină odihnă din partea celor tru­peşti, se întoarce la fireasca sa hrană gânditoare care este ci­tirea Sfintei Scripturi, câştigarea faptelor bune, lucrarea po­runcilor dumnezeieşti, sfinţita rugăciune, raţiunile creaţiei văzute şi nevăzute, precum şi celelalte înţelegeri duhovni­ceşti şi dumnezeieşti care se află în cărţile Părinţilor purtători de Dumnezeu şi mai ales în ale celor ce se numesc trezvitori [neptici]. Acestea sunt: Filocalia, Everghetinosul, Sfântul Simeon Noul Teolog şi altele.

( Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Bunavestire, Bacău, 2001, pp. 112-114 )