Înainte de a-ţi începe pravila de rugăciune, oricând s-ar întâmpla aceasta, stai, sau şezi, sau plimbă-te puţin şi osteneşte-te în acest timp să-ţi înviorezi mintea, desprinzând-o de toate treburile şi lucrurile pământeşti.

Apoi cugetă cine este Acela Căruia I te adresezi în rugăciune şi cine eşti tu, care ai de gând să începi acum această adresare în rugăciune către El şi deşteaptă în sufletul tău starea corespunzătoare pe care o are cel umilit şi pătruns de evlavie şi de frica de a sta înaintea lui Dumnezeu în inimă.

În aceasta constă toată pregătirea, care este puţină, dar nu lipsită de importanţă în a sta cu evlavie înaintea lui Dumnezeu în inimă.

Acesta este începutul rugăciunii, iar începutul cel bun este jumătatea lucrării.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Rugăciunea, Ediura Egumenița, 2008, p.78)