Îmi pare rău pentru căderea ta în păcatele de moarte ale desfrânării şi adulterului, dar mă bucur că după ce ai căzut te-ai ridicat. Păţaniile să-ţi fie lecţii şi să ai grijă să nu mai păcătuieşti. Acum te-ai însănătoşit. Slăveşte-L pe Dumnezeu că ţi-a dat prilejul de a te pocăi şi fii cu luare-aminte, căci diavolul cel potrivnic caută ca un leu înfometat pe cine să înghită. Nu te-ai gândit că Dumnezeu este mereu prezent şi că diavolul şi femeia te-au amăgit, încât ai ascultat de ei. Ai călcat porunca lui Dumnezeu, care spune: „Să nu faci adulter" şi „De va strica cineva templul lui Dumnezeu (adică pe sine însuşi), îl va strica Dumnezeu pe el" (I Corinteni 3,17). Preabunul Iosif a fost îndemnat în Egipt, în anii de demult, de către femeia aceea neruşinată să păcătuiască, însă n-a cedat linguşirilor ei. „Cum voi face acest rău în faţa Domnului?" a zis, şi a preferat întemniţarea şi eventuala moarte, decât să păcătuiască. Astfel, s-a izbăvit de păcat, iar Dumnezeu l-a slăvit pe pământ şi îl va slăvi veşnic în ceruri.

Cu toate acestea, nu deznădăjdui. Să ai îndrăzneală, fiindcă Dumnezeu este milostiv şi îndurător. Aşa cum l-a primit pe fiul său risipitor, David, pe Manase, pe desfrânată, pe tâlhar, te va primi şi pe tine. Vicleanul diavol te-a rănit, amăgindu-te prin femeia aceea? Să-l răneşti şi tu prin pocăinţă sinceră şi rugăciune. Fiul risipitor s-a pocăit şi a primit iarăşi harisma de a fi fiul tatălui său. David s-a pocăit şi a primit harisma profeţiei. Tâlharul s-a pocăit şi a intrat primul în rai. Şi mulţi alţii, desfrânaţi, desfrânate, vameşi, tâlhari, nu numai că s-au izbăvit prin pocăinţă, dar s-au şi sfinţit. Şi tu, dacă vrei, cu harul lui Dumnezeu, te poţi sfinţi şi poţi intra în rai.

(Arhim. Filothei Zervakos, Ne vorbește Părintele Filothei Zarvakos, Editura Egumenița, p. 222-223)