Căci zic unii, curăția se naște din post, din smerenie, discernământul și străvederea. Neagonisirea a născut bărbăția și bărbăția iarăși naște neagonisirea și una alteia a devenit și maică și fiică. Căci maicile cele bune și înfrânate nasc cele bune, iar maicile cele rele și desfrânate nasc cele rele și desfrânate. „A semănat sămânță după felul și asemănarea lor”[1].

Căci ce bine poate să se nască din desfătarea cea fără de măsură, decât numai desfrânări și întinăciuni și multe griji și trup îngrășat și boli dese, boli grele ale sufletului și trupului și cele corespunzătoare acestora. Dar ce rău poate să se nască din înfrânare și post cu măsură, decât numai curăție și înfrânarea și liniștirea gândurilor, veștejirea trupului și înmulțirea sănătății, viață neîmprăștiată, disprețuirea celor pământești și încredințarea celor cerești și împlinind viață îngerească în trup. Căci astfel trăind purtătorii de Dumnezeu părinții noștri au dobândit moștenirea cea de sus și premiile biruinței.

Cu ale căror rugăciuni, dătătorule de lumină Hristoase, Cel ce ne-ai învrednicit pe noi să ajungem la această sărbătoare a dumnezeieștilor Lumini, slobozește-ne și pe noi din patimile amintite și iarăși învrednicește-ne pe noi pe toți, ca un Bun și Iubitor de oameni, de toate virtuțile amintite. Căci Tu ești Învățătorul și dătătorul adevăratului post, cu blândețe și smerenie și chibzuință, cu dreptate și bărbăție și cu tot binele decât care nu este nimic mai de folos în viața oamenilor[2]. Pentru aceea și lucrând mântuirea noastră ne-ai învățat să acționăm astfel încât să nu se îngreuneze inimile noastre de mâncare și de băutură și de grijile vieții[3]. Și învățați de la mine că sunt blând și smerit cu inima și veți afla odihnă sufletelor voastre[4].

[4] Matei 11, 29.

(Sfântul Neofit Zăvorâtul, Scrieri V, Editura Doxologia)