Curăţirea trupului este o sfinţire, care urmează după spurcăciunea cărnii. Curăţirea sufletului este slobozirea din patimile cele ascunse, care se înfăţişează gândului. Iară curăţirea minţii se face prin curăţirea Tainelor. Că se curăţă mintea de toate câte cad sub simţuri din pricina grosimii lor. Copiii cei mici sunt curaţi cu trupul, şi nepătimaşi la suflet, totuşi nimeni nu zice despre ei că sunt curaţi la minte (au mintea curată). Căci curăţenia minţii este acea desăvârşită petrecere în contemplaţia cerească, care fără de lucrarea simţurilor se mişcă în puterea cea duhovnicească (a sufletului) spre frumuseţile cele de sus ale acelei lumi de minuni cereşti. Petrecerea în acestea împărţită este între duhurile subţiri, cu slujirea nevăzută, care au înţelegerea descoperirilor dumnezeieşti, care se schimbă din ceas în ceas. Şi Dumnezeul nostru să ne învrednicească pe noi să-L vedem pe El în goliciunea minţii (curăţenia), şi după aceea în vederea nemijlocită, în vecii vecilor. AMIN.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 84)