Pofta şi mânia nu aparţin firii, ci sunt urmările stricării ei. Cel ce le biruie pe ele, nu firea o biruie, ci stricarea firii o nimiceşte şi readuce firea în rangul ei iniţial. Împotriva poftei pătimaşe sunt postul şi rugăciunea şi pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu cu frică faţă de faptul că săgeata dreptăţii lui Dumnezeu poate lovi însuşi lucrul păcătos... Este bună osteneala trupească săvârşită până la istovire... Dar principalul este hotărârea fermă de a sta împotriva îndemnurilor păcătoase.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi înţelepte, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 385)