Intrând în biserică, în timpul dumnezeieştilor slujbe sau când nu se slujeşte, intraţi ca într-o lume deosebită, care nu se aseamănă cu cea văzută: vedeţi în sfintele icoanei feţele unor oameni care au trăit cândva pe pământ şi care s-au proslăvit printr-o viaţă minunată, sfântă, limpede-văzătoare, facătoare-de-minuni, prin nevoinţe ale unei uimitoare iubiri faţă de Dumnezeu şi de oameni, prin nevoinţele rugăciunii, înfrânării, curăţiei, muceniciei, răbdării, carităţii; vedeţi chipul Preacuratei Sale Maici - fecioara, minune de curăţie, de dragoste de oameni, milostivire, blândeţe, smerenie, răbdare, predare lui Dumnezeu; vedeţi chipurile sfinţilor îngeri, aceste cinuri cereşti de foc, strălucind de frumuseţe cerească, sfinţenie, bărbăţie, putere nebiruită, blândeţe şi iubire; vedeţi chipurile sfinţilor care au bineplăcut lui Dumnezeu: apostoli, proroci, ierarhi, mucenici, cuvioşi şi tot neamul sfinţilor, de tot rangul şi starea parte bărbătească şi parte femeiască şi care nu încetează până astăzi să uimească lumea cu tăria credinței lor, cu nevoințele abnegației, înfrânării, curăției, răbdării lor.

În lume totul este vremelnic, trecător, ca un fum şi ca un abur; în biserică e  veşnicia pentru care a fost creat omul; în lume e deşertăciune şi păcat, în biserică adevăr şi dreptate.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 139)