Când sufletul se umple de Hristos, nu mai poate face nimic rău

În vreme ce, la început Apostolul Pavel nu putea săvârși binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia. Sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos și nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva.

Amintiți-vă de Apostolul Pavel care spunea: „Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia?” (Romani 7, 24). Zicea acestea pentru că, la început, își simțea sufletul neputincios în a face binele. Săvârșea răul pe care nu-l voia, și pentru aceasta mărturisea: „Căci nu săvârșesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc” (Romani 7, 15). Venea duhul celui rău să-l abată de la strădania sa. Venea și-l înfricoșa, zicându-i: „Vei muri”. Însă, când s-a sălășluit harul lui Dumnezeu înlăuntrul său, atunci au plecat toate greutățile și striga cu însuflețire: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Căci pentru mine viață este Hristos, iar moartea un câștig” (Cf. Galateni 2, 20, Filipeni 1, 21). Ai văzut, nici moarte, nici iad, nici diavol! În vreme ce, la început nu putea săvârși binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia. Sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos și nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva.

(Ne vorbește părintele Porfirie – Viața și cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumenița, 2003,  p. 251)

De la același autor

Ultimele din categorie