Când sufletul se umple de Hristos, nu mai poate face nimic rău

În vreme ce, la început Apostolul Pavel nu putea săvârşi binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia. Sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos şi nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva.

Amintiţi-vă de Apostolul Pavel care spunea: Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morţii acesteia? (Romani 7, 24). Zicea acestea pentru că, la început, îşi simţea sufletul neputincios în a face binele. Săvârşea răul pe care nu-l voia, şi pentru aceasta mărturisea: Căci nu săvârşesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urăsc (Romani 7, 15). Venea duhul celui rău să-l abată de la strădania sa. Venea şi-l înfricoşa, zicându-i: „Vei muri”. Însă, când s-a sălăşluit harul lui Dumnezeu înlăuntrul său, atunci au plecat toate greutăţile şi striga cu însufleţire: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Căci pentru mine viaţă este Hristos, iar moartea un câştig. (Cf. Galateni 2, 20, Filipeni 1, 21). Ai văzut, nici moarte, nici iad, nici diavol! În vreme ce, la început nu putea săvârşi binele, apoi nu mai putea face răul. Nu putea, nu-l voia. Sufletul său s-a îndumnezeit, s-a umplut de Hristos şi nu putea să cugete sau să poarte înlăuntrul său nimic altceva.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  p. 251)

De la același autor

Ultimele din categorie