Scrii că ţi se pare că eşti în plus, cu toate că nu ţi-a spus-o nimeni. Şi mai întrebi de ce? Această problemă ţi-ar fi putut-o rezolva orice frate începător de-al nostru: „Pentru că nu eşti tu cea dintâi”. Dacă ai fi avut simţământul smereniei creştineşti, nici odată n-ai fi gândit că ceilalţi sunt obligaţi să-şi amintească de tine, că meriţi să fii în rând cu ceilalţi, într-un cuvânt, că nu eşti în plus. În continuare, ceri sfat cum să te izbăveşti de aceasta şi că eşti fără răbdare şi înţepată. Despre felul cum să te izbăveşti, oare când a vorbit Adevărul: „învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima, şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29). (Sfântul Cuvios Anatolie de la Optina)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 131)