Ce este desfătarea vremelnică faţă de slava cea nevăzută? Căci fără de veste trece toată viața omului, al cărui duh stingându-se, devine praf şi cenuşă. A uitat viaţa în pocăinţa nestricăciunii şi, încetând pe neaşteptate din viaţă, este tras spre osândă. Căci atunci sufletul este cuprins de frică. Şi văzând neputinţa schimbării poruncii, încearcă să linguşească pe cei ce nu vor să se lase înduplecaţi, cerând vreme de pocăinţă şi neaflând, iar când îl va tulbura și mai mult strâmtorarea chinului, se tânguiește tare și, cunoscând răutatea păcatelor în învinuirea judecăţii, este acoperit jur împrejur de întuneric. Şi, luptându-se, este cercetat de îngeri cu chinuri şi este tras la judecată cu tânguiri de către îngerii cei fără de trup şi este dus pe calea îndurerată cu rele biciuiri. Şi potrivit Sfântului Pavel Apostolul: este cercetat de începătoriile şi stăpânitorii întunericului, de duhurile răutăţii şi strâmtorat fără milă este dus la hotărârea aceea a necruţătoarei osânde, predată îngerilor care nu cunosc milă sau îndurare.

(Sfântul Simeon Stâlpnicul din Muntele Minunat, Viața și cuvinte de folos, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 56)