Cele cinci simţuri
Adică în a-şi pune toată bărbăţia spre a-şi elibera toate organele simţurilor de dulceţile cele stricăcioase, dureroase şi mincinoase, slobozind împreună cu ele şi pe domnul său, mintea, de împătimirea lor, lăsându-o să se întoarcă la doritele sale frumuseţi ale celor gândite, adevărate şi cu adevărat bune.
Fiindcă de atâţia ani organele simţurilor tale s-au obişnuit a se porni spre dulceaţa cea simţită şi a trage împreună şi mintea spre ele, nelăsând-o a se desfăta de cele proprii ei, ca nu cumva să dobândească din ele creşterea cea normală - gânditoare -, viaţa şi dulceaţa care se cuvine a o da, din această pricină iată că ţi-am adus aminte prin toate cele spuse până aici că este nevoie să te sârguieşti şi Prea Sfinţia ta să cârmuieşti, [atât] cât vei putea, cu multă înţelepciune cele cinci organe ale simţurilor, dându-le ceea ce este de trebuinţă spre alcătuirea trupului şi tăind de la ele toate câte prisosesc şi caută [au ca scop] dulceaţa. Întru aceasta stă a se arăta Stăpânul meu stăpân cu adevărat. Adică în a-şi pune toată bărbăţia spre a-şi elibera toate organele simţurilor de dulceţile cele stricăcioase, dureroase şi mincinoase, slobozind împreună cu ele şi pe domnul său, mintea, de împătimirea lor, lăsându-o să se întoarcă la doritele sale frumuseţi ale celor gândite, adevărate şi cu adevărat bune.
(Sfântul Nicodim Aghioritul, Paza celor cinci simţuri, Editura Egumeniţa, Galaţi, p. 120)
„Luptă ca să dobândești virtuțile și, după aceea, ține-te treaz ca să le păstrezi”
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro