Cum profeţeau sufletele curate şi luminoase?

Profeţii erau numiţi odinioară „văzători”, pentru vederea de mai înainte a celor ce urmează să se întâmple ca şi cum ar fi prezente. Profeţii le-au văzut nu numai pe cele viitoare, ci şi pe cele ascunse ale celor prezenţi, după cum spune Pavel: „Dacă aţi prooroci şi ar veni vreun necredincios sau vreun neştiutor, cele ascunse ale inimii lui ar fi arătate”. (I Corinteni, 14, 24-25)
Făcându-se ca nişte oglinzi ale lucrării dumnezeieşti, arătau reflecţia clară şi de neconfundat şi deloc murdărită de patimile trupului. Căci Duhul Sfânt le stă alături tuturor, celor curăţiţi de patimi le imprimă puterea Sa proprie, dar celor care au mintea amestecată de petele păcatului, deloc. Este nevoie ca, pe lângă curăţie, să fie arătată şi o ordine statornică şi bine întocmită. Căci nu cel instabil în cumpătate este curat, ci cel care îşi supune Duhului dorinţa trupului. După cum reflexiile feţelor nu se fac în toate materialele, ci în cele care prezintă netezime şi transparenţă, tot aşa lucrarea Duhului nu este în toate sufletele, ci în cele care nu au nimic strâmb, nici sucit. Zăpada este strălucitoare, dar chipurile celor care privesc în ea nu se văd, pentru că este aspră, fiind compusă din spumă întărită. Laptele este alb, dar nu primeşte chipurile, pentru că are şi câteva bule mici. În apă, însă, şi în cerneală forma se reflectă datorită netezimii.
 
De aceea dezordinea vieţii este nepotrivită pentru dobândirea lucrării dumnezeieşti. De câte ori sufletul dedat la întreaga practică a virtuţii păstrează necontenit pomenirea lui Dumnezeu întipărită în el prin dorul puternic de Acesta şi pregăteşte în acest fel ca Dumnezeu să fie în el ca şi cum ar locui, devenind teofor prin contemplarea neclintită a lui Dumnezeu şi prin dorul nespus, (atunci) se face vrednic de harisma profeţiei, Dumnezeu conferindu-i puterea dumnezeiască şi deschizându-i ochii sufletului pentru vederea arătărilor pe care El le doreşte. De aceea profeţii erau numiţi odinioară „văzători”, pentru vederea de mai înainte a celor ce urmează să se întâmple ca şi cum ar fi prezente.
Profeţii le-au văzut nu numai pe cele viitoare, ci şi pe cele ascunse ale celor prezenţi, după cum spune Pavel: „Dacă aţi prooroci şi ar veni vreun necredincios sau vreun neştiutor, cele ascunse ale inimii lui ar fi arătate”. (I Corinteni, 14, 24-25)
 
(Sfântul Vasile cel Mare, Comentariu la cartea profetului Isaia, colecția PSB 2, Editura Basilica a Patriarhiei Române, București 2009, p. 123)

Ultimele din categorie