Dacă ai deprindere la păcate, pune-ţi asupra ta frica lui Dumnezeu și chinurile cele veşnice şi vei birui cu adevărat. Că nu este nici o osteneală a lăsa mânia față de cel ce te-a întristat pe tine. Ce osteneală sau durere este a se ruga lui Dumnezeu, Celui ce ne dă şi a cere mulţime de bunătăți cu osârdie? Ce osteneală este a nu vorbi urât nici unui om? Ce împidicare este a lepăda invidia şi vrajba? Ce osteneală este a iubi, adică, pe aproapele tău? Ce greutate este a nu grăi cuvinte de ruşine, a nu vorbi de rău şi a nu defăima pe săraci? Iar dacă posteşti, arată numai cu fapta. Dacă vezi un sărac, miluieşte-l. De ai vrăjmaş, smereşte-te. De vezi pe aproapele sporind în bine, nu-l invidia. De vei vedea femeie frumoasă la chip, întoarce-ţi ochii de la dânsa, ca nu numai gura să flămânzească, ci şi ochiul şi auzul şi picioarele şi mâinile şi toate mădularele trupului tău; şi aceasta făcând, te vei mântui, întru Iisus Hristos Domnul nostru, Căruia se cade slava, acum şi pururea şi în vecii vecilor! Amin.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Proloagele vol. I, Editura Bunavestire, 1995, p. 263)