Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu! Dăruiește-mi mie, robului Tău, zdrobirea și luminarea inimii, ca să izvorăsc cu dulceață lacrimi întru rugăciune curată și Tu să ștergi cu puținele mele lacrimi zapisul greșelilor mele și pentru puținul meu plâns să stingi focul aprins în mine – că dacă îmi vei da, Stăpâne, să plâng aici, mă vei slobozi de focul cel nestins, dincolo.

Știu, Îndelung-Răbdătorule și Iubitorule de oameni Doamne, că în toată ziua și în tot ceasul Te amărăsc și Te mânii, însă bunătatea îndelungii Tale răbdări va birui amărăciunea și răutatea mea.

Așa, Doamne al bunătății și al iubirii, Dumnezeul milei și al îndurărilor! Mântuiește-mă de tot vrăjmașul cel spurcat și îngrozitor, care în tot ceasul leagă și împilează sufletul meu cu gânduri rele și întinate.

Puterea Ta cea negrăită, Hristoase, care a certat vânturile mării, să-l certe pe el, așa încât să-l facă neputincios și să-l izgonească departe de mine, Hristoase.

Zi de zi înnoiește cursele sale asupra mea și sârguiește să pună stăpânire pe mintea mea cea slăbită și să mă depărteze de Tine și de poruncile Tale dumnezeiești. Ci Tu, Stăpâne, Multmilostive Doamne, trimite degrabă puterea Ta și depărtează de la mine, nevrednicul robul Tău, pe șarpele cel mare dimpreună cu toate gândurile lui cele viclene și de rușine, ca întru curăție să Te laud și să Te preaslăvesc, și pe Cel fără de început al Tău Părinte, și pe Bunul și de viață Făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Psaltire sau cugetări evlavioase și rugăciuni scoase din facerile Sfântului Efrem Sirul și așezate după rânduiala Psalmilor lui David, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, pp. 45-46)