Vai, fraţilor, cât de greu e să te judeci cu Cel Preaînalt! El e, cu adevărat, totdeauna drept, iar noi - totdeauna vinovaţi. Scăparea noastră este că mila Sa este însoţitoarea de zi cu zi a dreptăţii Sale. Căci, vai! De s-ar fi abătut asupra acestui pământ păcătos doar dreptatea dumnezeiască, fără milă, de mult ar fi venit sfârşitul lumii. Pentru mânia mea te-am bătut şi pentru milă am iubit pre tine (Isa. 60:10). De multe ori s-au întâmplat acestea cu Israilitenii. Şi tot trecutul nostru ne mărturiseşte că acestea s-au întâmplat de multe ori şi cu sârbii. De multe ori Domnul ne-a lovit cu mânia Sa cea dreaptă şi ne-a miluit după mare mila Sa. De aceea vă zic: citiţi Sfânta Scriptură. Citiţi Biblia, ca să aveţi în mâini lumina călăuzitoare pe calea cea întunecată a destinelor omeneşti.

Şi să vă străduiţi ca nicicum să nu întărâtaţi mânia Domnului. Cu adevărat, El este domol la mânie, şi nu răsplăteşte fiecare sâmbătă ca omul mânios, dar când se mânie, îi arde pe oameni precum focul pe mirişte.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Prin fereastra temniței, Editura Predania, 2009, p. 34)