Că precum se dezveleşte faţa pământului prin razele soarelui din bezna văzduhului, care o stăpânea, tot astfel poate rugăciunea să dezlege şi să risipească din suflet negura patimilor, şi să strălucească mintea cu lumina socotinţei şi a mângâierii. Căci acestea se nasc de obicei în amintirile noastre, şi mai cu seamă atunci când sunt hrănite din Dumnezeieştile Scripturi, şi din trezvie, care face să strălucească mintea. Pentru că îndeletnicirea minţii cu scrierile sfinţilor umple sufletul de uimire necuprinsă şi de Dumnezeiască bucurie. Iar slava să fie a Dumnezeului nostru în veci. AMIN.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 75)