„O bărbați și cu noi împreună săraci, căci cu toții suntem săraci și ducem lipsă de harul dumnezeiesc, deși părem că ne întrecem unii pe alții, cu mici măsuri măsurându-ne primiți-ne cuvântarea despre săraci, nu cu sărăcie, ci cu râvnire sufletească, ca să vă îmbogățiți cu bogăția din împărăția cerurilor. Rugați-vă împreună cu mine ca să v-o procurăm şi noi cu îmbelşugare şi să vă hrănim sufletele cu cuvântarea şi să frângem la cei flămânzi pâinea duhovnicească, fie făcând să plouă hrană din cer, ca Moise acela din vremea de demult şi dăruindu-vă pâine îngerească, fie hrănind în pustie mii de oameni şi până la săturate, cu puţine pâini, cum a făcut mai pe urmă Iisus, pâinea cea adevărată şi izvorul vieţii celei adevărate. Nu este însă lucru chiar atât de uşor să găseşti între virtuţi pe cea care le întrece pe toate şi să-i dai aceleia privilegiul întâietăţii şi cununile victoriei, după cum nici într-o livadă toată înflorită şi plină de arome, nu este atât de uşor să găseşti pe cea mai frumoasă şi mai binemirositoare floare, în timp cea care mai de care ţi-atrage după ea mirosul şi privirea şi te îndeamnă s-o culegi pe ea mai întâi.”

(Sfântul Grigorie Teologul, Despre iubirea despre săraci, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, p. 8)