Domnul ne iubește fără sfârșit pe noi, păcătoșii, și dă omului pe Duhul Sfânt, și prin Duhul Sfânt sufletul cunoaște pe Domnul și își găsește fericirea în El, Îi mulțumește și-L iubește, și în marea lui bucurie îi este milă de întreaga lume și dorește cu tărie ca toți oamenii să cunoască pe Dumnezeu, pentru că Domnul Însuși dorește aceasta pentru toți. Însă, într-adevăr, aceasta este cu putință numai prin har, chiar și într-o mică măsură. Dar, fără har, sufletul e asemenea unui dobitoc. 

Cât îmi este de milă de oamenii care nu cunosc pe Dumnezeu. Dar noi, creștinii ortodocși, suntem norocoși pentru că Îl cunoaștem pe Dumnezeu. Ne-a învățat Duhul Sfânt. El ne învață să-i iubim pe vrăjmași.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2001, p. 275)