Lumina harului nu se aseamănă cu lumina înțelepciunii pământești care, ca lumina lămpilor de stradă, luminează în vremea nopții, dar nu încălzește deloc, nefiind în stare a da viață nici măcar unui firicel de iarbă.

Dimpotrivă, unde strălucește harul lui Hristos, acolo întreaga ființă a omului se schimbă și ajunge într-o așa stare, precum natura în vremea primăverii. Atunci însuși omul simte că se petrece ceva neobișnuit cu el, că se apropie de un fel de înnoire și regenerare.

(Sfântul Inochentie al Odessei, Înțelepciunea dumnezeiască și rosturile naturii, Editura Sophia, București, 2012, p. 42)