„Mă iubeşti tu pe Mine?”

Lucru uimitor: omul se scârbeşte de fratele lui, atunci când e sărac sau nespălat, deşi este un om ca şi el, dar Domnul ne iartă totul, ca o mamă iubitoare copilului ei, şi nu se scârbeşte de nici un păcătos, ba mai mult, îi dă darul Sfântului Duh.

Domnul Cel Milostiv ne-a dat nouă, păcătoşilor, pe Duhul Sfânt şi n-a cerut de la noi nici o plată, dar fiecăruia dintre noi îi spune ca Apostolului Petru: „Mă iubeşti tu pe Mine?” (Ioan 21,15). Astfel, Domnul vrea de la noi numai iubire şi se bucură de întoarcerea noastră. Milostivirea Domnului faţă de om e aşa: de îndată ce omul încetează să mai păcătuiască şi se smereşte înaintea lui Dumnezeu, Domnul îi şi iartă milostiv totul şi-i dă harul Duhului Sfânt şi puterea de-a birui păcatul.

Lucru uimitor: omul se scârbeşte de fratele lui, atunci când e sărac sau nespălat, deşi este un om ca şi el, dar Domnul ne iartă totul, ca o mamă iubitoare copilului ei, şi nu se scârbeşte de nici un păcătos, ba mai mult, îi dă darul Sfântului Duh.

Dacă oamenii ar cunoaşte iubirea Domnului pentru noi, s-ar preda cu desăvârşire voii Lui sfinte şi ar trăi într-o asemenea odihnă în Dumnezeu ca şi copiii de împărat. Împăratul poartă de grijă de toate: şi de împărăţie, şi de familie, şi de copii, iar fiul trăieşte liniştit în palat, toţi îl slujesc şi el se bucură de toate fără nici o grijă. Tot aşa, cel ce s-a predat voii lui Dumnezeu trăieşte în pace, mulţumit de soarta lui, chiar dacă ar fi bolnav, sărac sau prigonit. Are odihnă pentru că harul Duhului Sfânt e cu el, şi dulceaţa Duhului îl mângâie, şi el nu se întristează decât de un singur lucru: de faptul că mult l-a supărat pe Domnul Cel preaiubit.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, pp. 135-136)

De la același autor

Ultimele din categorie