Mama și puii

Şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu de multe ori face să treacă de la om năvălirile pline de primejdii, care se apropie de el negândind el la acelea, şi Harul pe nesimţite le goneşte de la el printr-o mare minune, şi se îngrijeşte de el ca o mamă, care aripile şi le întinde peste copiii ei (puii ei), ca să nu-i vateme ceva.

Căci dacă se leapădă omul de orice sprijin văzut și de nădejdea în oameni, şi cu credinţă urmează lui Dumnezeu, și cu inima curată, îndată Harul vine asupra lui şi-şi arată puterea prin tot felul de sprijin. Şi începe de la cele văzute, şi de la cele trupeşti şi îi arată lui, sprijinul prin purtarea de grija cu care-l înconjoară. Ca să poată omul să simtă cât mai mult puterea purtării de grijă a lui Dumnezeu împrejurul său. Şi prin asemănare cu cele văzute, să se încredinţeze şi pentru cele sufleteşti şi pentru viaţa lui, cum se cuvine vârstei celei fragede a minţii lui, că şi atunci când nu s-a îngrijit, i s-au dat lui cele de trebuinţă, fără de oboseală.

Şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu de multe ori face să treacă de la om năvălirile pline de primejdii, care se apropie de el negândind el la acelea, şi Harul pe nesimţite le goneşte de la el printr-o mare minune, şi se îngrijeşte de el ca o mamă, care aripile şi le întinde peste copiii ei (puii ei), ca să nu-i vateme ceva. Şi omul vede cu ochii că s-a apropiat de el pieirea lui, dar a scăpat nevătămat. Şi astfel îi dă şi învăţătura celor ascunse, şi stă la pândă împrejurul lui, ca să ia seama la gândurile şi la judecăţile cele grele, cele de neînţeles. Şi cu mare uşurinţă le înţelege şi le află legătura lor, una cu alta, şi amăgirea din ele, şi de care se lipeşte cu sufletul şi cum se nasc una din alta şi fac sufletul să piară. Şi face de ruşine în ochii omului toată pânda dracilor, şi sălăşluirea gândurilor lor, şi sădeşte într-însul înţelegerea celor viitoare, şi face să răsară în simplitate inima tainică, pentru ca în toate să simtă puterea înţelegătoare a gândurilor celor subţiri, şi îi arată, ca cu un deget, ce-ar fi pătimit, de nu le-ar fi cunoscut pe ele. Şi înţelege omul de aici, că fiecare lucru, mare sau mic, de la Ziditorul său se cade să-l ceară prin rugăciune.

(Sfântul Isaac SirulCuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, pp. 91-92)

De la același autor

Ultimele din categorie