Cu osebire este dator a păzi poruncile Făcătorului omul, vietate înţelegător-simţitoare, ca să păstreze în sine putinţa vieţii după Dumnezeu.
Domnul, zidind toată făptura cea gândită (îngerii), şi înţelegător-simţită (omul), şi neînţelegătoare (celelalte vietăţi), şi neînsufleţită (pietrele, metalele şi mineralele, planetele), le-a dat legi de fiinţare, şi tot ce este făcut de El, urmând aceste legi, se află întru bună fiinţare şi dăinuire nestrămutată, cuprinzând în sine viaţă, mişcare, folos şi frumuseţe. Cu osebire este dator a păzi poruncile Făcătorului omul, vietate înţelegător-simţitoare, ca să păstreze în sine putinţa vieţii după Dumnezeu. Neîmplinind legea Lui, omul piere. Calea necredincioşilor va pieri (Ps. 1, 6). Toţi cei ce se depărtează pe sineşi de la Tine vor pieri (v. Ps. 72, 26), spune Împăratul-proroc.
(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 20)
