Când este boală pe fața pământului sau fel de fel de epidemii, ciumă sau tifos sau câte boli trimite Dumnezeu pentru păcatele noastre, când mor copiii, mor pă­rinții, mor frații și surorile și se despart unii de alții, ea le aduce scăpare.

Nimeni nu are putere să aducă să­nă­tate lumii, decât Bunul Dumnezeu. Căci Maica Dom­nu­lui, ca o Maică preabună, cade iar în genunchi și se roa­gă:

„Doamne, trimite sănătate și fă văzduhul să le fie sănătos. Doamne, ridică osteneala și durerea de pe vă­du­ve și de pe copii, de peste sărmani și de peste tot omul, că sunt mulți, Doamne, care mă cheamă în ajutor și vo­iesc ca prin rugăciunile mele să capete mila și îndurarea Ta”.

Și așa boala și molima și orice altă durere, încetau cu darul lui Hristos, când nici doctorii nu mai știau ce să fa­că cu atâția morți, cu atâția răniți, cu atâția care trans­mit boală. Iar Maica Domnului se străduiește ca pe toți să-i facă sănătoși și pe toți să-i mângâie.

(Părintele Cleopa Ilie, Predici la sărbătorile de peste an, Editura Christiana, 2001, p. 52)