Niciun lucru stricăcios, trecător, nu-l poate îndestula pe om. Dacă vreun lucru pare îndestulător, să nu-l credeți: nu face decât să vă lingușească. Nu vă va linguși multă vreme: vă va amăgi, va pleca pe furiș, va pieri și vă va lăsa în toate grozăviile sărăciei și nenorocirii.

Lucrul lui Dumnezeu este bun și veșnic. La început, ca un grăunte foarte mic, apare în inima noastră sub chipul unei foarte mărunte porniri bune, dorințe bune; după aceea, începe să crească puțin câte puțin, cuprinde toate gândurile, toate simțămintele, cuprinde și sufletul, și trupul, se face ca un arbore mare și rămuros. Păsările cerului, adică gândurile și contemplațiile îngerești, vor sălășlui pe crengile lui. Lucrul acesta trebuie să se săvârșească asupra creștinului în timpul vieții lui pământești. Cel asupra căruia se săvârșește se va vedea, atunci când va intra în veșnicie, bogat în comori duhovnicești, în chezășiile fericirii fără sfârșit. Starea aceasta este încă de aici, de pe pământ, fericire veșnică, înainte de intrarea vădită în veșnicie prin moartea trupului. O asemenea viață este încă de aici viață veșnică.

(Sfântul Ignatie Briancianinov, De la întristarea inimii la mângâierea lui Dumnezeu, Editura Sophia, 2012, pp. 204-205)