Nu întreba creștinul dacă crede în Dumnezeu, ci dacă crede în Evanghelie, în Vestea de Bucurie a lui Hristos. Căci dacă spuneți că el crede în Dumnezeu așa, după părerea proprie, iar nu după Evanghelie, este înapoiat și păgân, pentru că a ajuns la credință precum oamenii de acum mai bine de 2000 de ani, precum – să zicem – niște filosofi elini sau asiatici. Atunci de ce S-a mai coborât Hristos din Cer? Și de ce a pecetluit cu sângele Său descoperirea Sa către lume, Vestea Sa de Bucurie? Cu adevărat, un asemenea creștin a luat asupra capului său sângele preacurat al Fiului lui Dumnezeu, precum aceia care strigau: Răstignește-L, răstignește-L!

Biserica Ortodoxă, odinioară singura Biserică a lui Hristos în lume, a ținut de la început credința în Evanghelie, fără a ține seama de stânga sau de dreapta, și fără a se sprijini pe alte credințe, nici pe filosofiile păgâne și nici pe științele naturale. Căci atunci când mergi cu un călăuzitor cu vedere bună și înainte văzător, este de prisos și caraghios să-i întrebi pe chiori și pe orbi despre drum.

Având credință desăvârșită în Hristos și în Vestea Sa de Bucurie, Părinții și învățătorii Bisericii au respins cu tărie filosofiile elinești și misterele asiatice și africane. Chiar și aceia care au studiat filosofia la Atena, precum Gură de Aur, Vasile și Grigorie Teologul; asemenea și cei care s-au născut egipteni sau arabi, precum Sfinții Antonie, Macarie, Isaac Sirul, Efrem Sirul și alții.

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Suta de capete de la Liubostinia, Editura Sophia, 2009, pp. 15-16)