Ce bucurie pentru noi că Domnul nu numai că ne iartă pă­catele noastre, dar încă Se şi face cunoscut pe Sine sufletului, de îndată ce el se smereşte. Fiecare, chiar şi ultimul sărman, se poate smeri şi cunoaşte pe Domnul prin Duhul Sfânt. Pentru a cunoaşte pe Domnul nu e nevoie nici de bani, nici de averi, ci numai de smerenie. Domnul Se dă în dar pe Sine însuşi numai pentru milostivire. Odinioară nu ştiam aceasta, dar acum în fiecare zi şi în fiecare ceas văd limpede în fiece minut milostivi­rea lui Dumnezeu. Domnul dă pacea Sa chiar şi în somn, dar fară Dumnezeu nu va fi pace în suflet.

Din pricina mândriei minţii lor, Domnul nu Se face cunoscut multora, dar, cu toate acestea, ei cred că ştiu multe. Dar ce este ştiinţa lor dacă nu cunosc pe Domnul, dacă nu cunosc harul Sfântului Duh, dacă nu ştiu cum vine şi cum se pierde el?

Însă noi, fraţilor, să ne smerim şi Domnul ne va arăta toate, aşa cum un tată iubitor arată totul copiilor lui.

(Cuviosul Siluan Athonitul, Între iadul deznădejdii și iadul smereniei, Editura Deisis, Sibiu, 2000, p. 52)