Omul trebuie să trăiască pururea cu luare aminte la gânduri

Niciodată să nu te porţi ca şi cum nu ai avea vrăjmaş. Căci ai unul şi încă unul nematerialnic, înţelegător, nevăzut, mereu treaz şi gata pentru a face răul, plin de pizmă şi viclenie. Ia aminte la tine, aşadar, printr-un cuget atent şi priveghetor şi predat rugăciunii.

Cunoscând în chip drept şi cum se cuvine cât de iscusit în răutate şi cât de viclean este şarpele, cel mai mare duşman al nostru, satan, care se împotriveşte cu străşnicie la orice faptă bună a noastră, cu câtă râvnă se găteşte socotind să abată neamul nostru spre răutate şi întuneric, pentru ca în tot chipul să ne îndepărteze pururea de Dumnezeu şi să ne scoată din Rai şi să ne despartă – vai – prin amară pizmă, să nu fie!, de viaţa cea fără de prihană şi de desfătarea cea veşnică. Deci, cunoscând acestea toate, omul trebuie să trăiască pururea cu luare aminte la gânduri şi să arunce departe, prin chemarea sfântă a numelui lui Iisus Hristos, Domnul nostru, şi prin rugăciunea inimii, a minţii, şi cea prin cuvinte, pe acest pierzător şi să-l silească pe acest spurcat să fugă de el şi de sufletul lui ca de la un vas al lui Dumnezeu. Căci se teme foarte şi tremură şi fuge, ca şi când ar fi ars de un foc dumnezeiesc, de rugăciunea împlinită cu o conştiinţă curată, cu atenţie şi luare aminte.

Soldatul cel duhovnicesc care se grăbeşte să cucerească pământul sfânt şi moştenirea sfântă să îşi amintească de poruncile lui Moise. Să ia aminte la el însuşi! Niciodată să nu te porţi ca şi cum nu ai avea vrăjmaş. Căci ai unul şi încă unul nematerialnic, înţelegător, nevăzut, mereu treaz şi gata pentru a face răul, plin de pizmă şi viclenie. Ia aminte la tine, aşadar, printr-un cuget atent şi priveghetor şi predat rugăciunii. Căci diavolul este o fiară cu multe chipuri, fără milă şi întunecat, având multă furie împotriva noastră, căutând pururea, în orice chip, pierzania noastră fie în somn, fie în privegheri, în postiri sau în mâncări, sau în băuturi, în îmbrăcăminte sau încălţări, dacă vorbeşti sau dacă taci. Atacă prin sărăcie, se ascunde în dorinţa de a agonisi. Unelteşte împotriva postului, ne duşmăneşte prin împărtăşirea de hrană. Să întineze îndrăznirea la rugăciune, să tulbure liniştea, iată ce voieşte.

(Sfântul Calist Angelicoudes, Trei tratate isihaste, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp. 171-172)

De la același autor

Ultimele din categorie