Păcatul e un întuneric şi o ceaţă a sufletului ce se lasă din gânduri

Păcatul se naşte aşa, că diavolul ispiteşte pe om printr-o momeală care nu-l forţează şi îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere şi a slavei deşarte.

Domnul, ştiind aceasta, ne porunceşte, zicând: Să nu vă îngrijiţi de ziua de mâine (Matei 6, 34). Şi cu dreptate. Pentru că cel ce nu s-a izbăvit de cele materiale şi de grija lor cum se va izbăvi de gândurile rele? Iar cel învăluit de gânduri cum va vedea păcatul, care este acoperit de ele? Căci păcatul e un întuneric şi o ceaţă a sufletului ce se lasă din gânduri, din cuvinte şi din fapte rele. Şi păcatul se naşte aşa, că diavolul ispiteşte pe om printr-o momeală care nu-l forţează şi îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorba cu el din pricina iubirii de plăcere şi a slavei deşarte. Căci deşi prin judecată nu voieşte, dar cu lucrarea se îndulceşte şi îl primeşte. Iar cel ce nu-şi vede acest păcat cuprinzător cum se va ruga pentru el ca să se curățească? Şi cel ce nu s-a curăţit cum va afla locul ființei curate? Iar de nu-l va afla, cum va vedea casa cea mai dinlăuntru a lui Hristos dacă suntem casa lui Dumnezeu, după cuvântul prorocesc, evanghelicesc şi apostolesc?

(Sfântul Marcu Ascetul, Despre cei ce își închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 224, în Filocalie, vol. I, p. 277)

De la același autor

Ultimele din categorie