Patimile fireşti şi patimile născocite

Cuvinte duhovnicești

Patimile fireşti şi patimile născocite

    • Patimile fireşti şi patimile născocite
      Patimile fireşti şi patimile născocite

      Patimile fireşti şi patimile născocite

Ceea ce ar trebui să vedem, nu este că dragostea de bogăţii ne asupreşte, ci că această asuprire este născută de nepăsarea şi trândăvia noastră. Mulţi stau gata să spună că nu ştiu ce este argintul. Dorinţa de a-l avea nu-i deloc firească.

Ceea ce ar trebui să vedem, nu este că dragostea de bogăţii ne asupreşte, ci că această asuprire este născută de nepăsarea şi trândăvia noastră. Mulţi stau gata să spună că nu ştiu ce este argintul. Dorinţa de a-l avea nu-i deloc firească. Dorinţele fireşti au fost aşezate în om dintru început, de la facerea lumii; dar îndelungă vreme, nimeni n-a ştiut ce-i aurul şi argintul. De unde se trage, aşadar, dorinţa de a le avea? Din slava deşartă - şi dintr-o nemaipomenită trândăvie. Sunt dorinţe nevoite, altele sunt fireşti, altele nu-s nici din acelea, nici din acestea. De pildă: dorinţele a căror împlinire este necesară vieţuirii trupului, sunt trebuitoare şi fireşti; dorinţa de a bea, de a mânca, de a dormi. Iubirea trupească e firească, fără a fi numai decât trebuitoare - căci mulţi au izbândit asupra ei, fără să piară. Cât despre dorinţa de bogăţie, nu-i nici trebuitoare, nici firească. Este o dorinţă de prisos. De vrem, putem scăpa de asuprirea ei.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvinte alese,  Editura Reîntregirea, Alba Iulia, 2002, p.13 )