Nu ne va mântui pe noi locul, dacă nu vom face voia lui Dumnezeu, ci pe fiecare îl mântuiește mintea cea cu bunăvoie cãtre Dumnezeu. Că nu este ajutor nici din dregătoria cea cinstită, nici din locul cel sfânt pentru cel ce nu face porunca lui Dumnezeu. Că ce dregãtorie este mai mare decât dregătoria lui Adam cea fără de moarte sau ce loc este mai frumos decât raiul din care a fost izgonit Adam prin călcarea poruncii lui Dumnezeu? Și, dimpotrivă, ce este mai de ocară decât gunoiul pe care șezând, Iov a păzit porunca lui Dumnezeu și în rai s-a sălășluit? Iar Saul la împărăție fiind, și în palate de mult preț stând, și viața aceasta a pierdut-o și nici pe cealaltă n-a câștigat-o. Lot, aflându-se în Sodoma, în mijlocul unui popor fãră de lege, fãcând poruncile lui Dumnezeu s-a mântuit și cunună cu sfinții a luat. Și, de va zice cineva că nu se poate mântui în lume cu femeie și cu copii, unul ca acela cu nebunie se înșeală, că pretutindeni ne primește Dumnezeu, dacă împlinim poruncile Lui. Locul pe nimeni nu mântuiește, nici nu osândește, ci pe fiecare faptele îl osândesc sau îl mântuiesc. 

Deci, măcar că în lume petrecem, o, fraților, să nu deznădăjduim chiar de am greșit cu ceva, ci iarăși, prin pocăință să alergăm la Dumnezeu și din averile noastre să fim milostivi și darnici cu cei săraci și neputincioși. Căci mai mult pentru unii ca aceștia ți-a încredințat Dumnezeu averea, că ea cu nimeni nu s-a născut împreună. Pentru aceea să dai milostenie singur, de bună voie, că de mult ajutor este sufletului tău a da cu mâna ta. Și să nu ai martori lângă tine când faci milostenie. Pe rudele cele apropiate ale tale fără de grijă să le faci, apoi, după acestea, și la alții să faci milostenie. Că este fățărnicie ca la săracii cei străini să împarți milostenie, iar neamul tău sau cei din casa ta să fie goi, desculți și flămânzi. Deci, cum zici că te îngrijești de sufletele lor, iar de trupeasca lor nevoie nu te îngrijești? Cum dar îi vei duce pe dânșii la frica lui Dumnezeu atâta timp cât îi necăjesc pe ei trupeștile neajunsuri? O, câtă nepricepere și câtă inimă rea! Au n-ați auzit Scriptura care zice: „Fericit este cel ce miluiește sufletele robilor săi și nu-și lasă neamul său în nevoi”? Că de vei supăra pe ai tăi, iar pe alții vei milui, îți va zice ție Domnul: „Fățarnice, orbitule de răutate, scoate mai întâi bârna din ochiul tău și atunci vei vedea sã scoți și gunoiul fratelui tău”. Deci auzind acestea acum, așa să miluiești pe cei de aproape ai tăi și să te îngrijești de hrana lor, ca să faci milostiv pe Dumnezeu față de tine. (Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur)

(Mântuirea în lume, Editura Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2005, pp. 3-5)