Postul trupesc şi postul sufletesc

Unirea postului trupesc cu cel sufletesc oferă lui Dumnezeu „jertfa cea mai plăcută şi un lăcaş de sfinţenie în adâncul inimii neprihănite”.

Privind neîncetat spre cele cereşti, spre ţinta efortului nostru ascetic, spre „răsplata cea înaltă” de la Hristos şi neîntorcându-ne ochii sufletului şi ai trupului spre cele materiale şi trecătoare, vom birui „pofta gurii şi a pântecelui cu ajutorul acestui văz” îndreptat spre Dumnezeu.

În acest mod adăugăm postului trupesc un post al sufletului, căci şi sufletul are mâncărurile „vătămătoare” de la care trebuie să se înfrâneze: desfrâul, pizma, slava deşartă etc. Dacă ţinem doar postul şi înfrânarea trupească şi pe cea sufletească o ignorăm, toată osteneala este zadarnică, deoarece ne pângărim „partea cea mai preţioasă”, adică inima, care este sălaşul Duhului Sfânt.

Căci unirea postului trupesc cu cel sufletesc oferă lui Dumnezeu „jertfa cea mai plăcută şi un lăcaş de sfinţenie în adâncul inimii neprihănite”.

(Sfântul Ioan Casian, Virtutea înfrânării-tămăduitoare a lăcomiei pântecelui, Editura Trinitas, Iași, 2003, pp. 9-10)

De la același autor

Ultimele din categorie