Lepădarea pe care o facem fiecare în vremea Sfântului Botez se arată mică, dar cugetând la ea este foarte mare, iar cel ce a putut să o păzească de trei ori este fericit. Că ne lepădăm prin puţine graiuri de tot lucrul rău, pe care îl urăşte Dumnezeu, nu de unul sau de două sau de zece, ci de tot răul pe care îl urăşte Dumnezeu.

Adică, ce zic? „Mă lepăd de satana şi de toate lucrurile lui". De care lucruri? Ascultă: de curvie, de preacurvie, de necurăţie, de minciună, de furtişag, de pizmă, de fermecătorie, de vrăjitorie, de descântec, de mânie, de iuţime, de hulă, de vrajbă, de ceartă; mă lepăd de beţie, de cuvântare deşartă, de mândrie, de trândăvie; mă lepăd de râsuri, de cântări în alăută, de cântări drăceşti, adică de cântece lumeşti, de strigări, de avorturi, de vrăjiri cu păsări, de întrebările duhurilor, de scrisori pe frunze; mă lepăd de lăcomie, de ura de fraţi, de răpire; mă lepăd de a mă îndeletnici cu jocuri de table, de noroc, după cum şi Sfinţii Apostoli, pe cei ce fac aceasta, poruncesc în canoanele lor să fie neîmpărtăşiţi, dacă vor fi mireni, iar dacă sunt clerici, să se caterisească. Mă lepăd de cele jertfite idolilor, de sânge, de sugrumat şi de mortăciune.

Şi de ce zic multe? Că nu este acum vreme pe toate să le zicem, ci să trecem pe cele mai multe şi, în scurt, să zicem: ne lepădăm de toate câte în soare şi în lună şi în stele se fac, în izvoare şi în copaci, în răspântiile căilor, în vopsele şi în pahare şi întru alte multe lucruri necuvioase, care este urât a le zice. De acestea toate şi de cele asemenea acestora ne lepădăm în vremea lepădării Sfântului Botez, pe care toţi le cunoaştem că sunt lucruri şi învăţături ale diavolului.

Acestea toate fiind întru întuneric, mai înainte le-am învăţat sub stăpânirea diavolilor; mai înainte de a ajunge la noi Lumina, când eram bântuiţi de păcat. Iar când a voit Iubitorul de oameni şi Milostivul Dumnezeu să ne izbăvească pe noi dintr-o rătăcire ca aceasta, atunci ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel dintru înălţime şi S-a arătat darul lui Dumnezeu cel mântuitor şi S-a dat pe Sine pentru noi şi ne-a răscumpărat pe noi din rătăcirea idolilor şi a binevoit a doua oară a ne naşte pe noi prin apă şi prin Duh. Deci, de acestea toate ne-am lepădat şi ne-am dezbrăcat de omul cel vechi împreună cu faptele lui şi ne-am îmbrăcat în Adam Cel nou. Pe aceste lucruri rele, care acum mai sus s-au zis, cel ce după venirea Darului le face, din Dar a căzut, şi Hristos cu nimic nu îl va folosi până când petrece în păcat.

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte şi învăţături vol 2, Editura Bunavestire, Bacău, 2008, p. 491-492)