În chilii, monahilor li se înfăţişează uneori arătări înfricoşătoare. Pe la noi se locuieşte câte unul în chilie, dar neapărat nu mai puţin de doi oameni într-o clădire. Asta pentru ca, în cazul unor arătări drăceşti, să poţi bate în chilia vecinului şi să ceri ajutor. Aveam noi o mică debara în care locuia un călugăr, însă acum nu mai este îngăduit să se locuiască acolo de unul singur. Iată ce s-a întâmplat odată. După pravila de seară, monahul văzu că în chilia lui şade un oarecare om în vârstă, care îi spuse:

- De ce stai aici şi numai afumi chilia! Întoarce-te la preocupările tale de altădată, prin care ai putea aduce mult mai mult folos şi, primind o plată bună, vei duce o viaţă pe placul tău.

- Dar cum să plec de aici? Uşile schitului sunt bine încuiate.

- De asta să nu te îngrijeşti, numai să ai dorinţă şi eu te voi transporta cât ai clipi într-acolo. Chiar acum la poartă ne aşteaptă o troică.

- Dar cine eşti tu? Poate demon? Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă! - a strigat monahul, venindu-şi în fire, şi duhul cel rău a dispărut.

Era aproape de miezul nopţii când călugărul a alergat la preot, la părintele Ambrozie, şi i-a povestit cele întâmplate.

- Da, înfricoşătoare vedenie ţi s-a arătat - a zis stareţul. La tine a fost un demon dintr-a opta legiune şi cel căruia i se arată acesta, aproape întotdeauna, este omorât.

- Şi eu, cum de m-am izbăvit?

- Dumnezeu m-a înştiinţat că eşti în pericol - a răspuns părintele Ambrozie -, iar eu m-am sculat la rugăciune şi iată că ţi-a amintit Dumnezeu de numele Lui cel înfricoşat şi slăvit, de Care se cutremură puterile iadului.

(Sfântul Varsanufie de la Optina, Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 21)