Toți trăim acum și umblăm în umbra morții, căci moartea nu este peste mări și țări, ci este lângă fiecare. Ne înspăimântăm de moartea unuia și a altuia, însă hotărârea cu privire la îndreptarea noastră o amânăm pe viitor, când limba noastră nu va mai putea vorbi.

Domnul Dumnezeu, prin adâncul înțelepciunii Sale, cu iubire de oameni rânduiește totul și ne dăruiește tuturor ceea ce ne este de folos: dacă viața cuiva se prelungește, înseamnă că acela este un binefăcător și, dacă zilele altcuiva se curmă, aceasta se întâmplă pentru ca nu cumva răutatea să schimbe rațiunea lui sau vicleșugul să cuprindă sufletul lui. Astfel, Domnul Dumnezeu, cu adevărată iubire de oameni, rânduiește totul și tuturor ne dăruiește ceea ce ne este de folos. Iar datoria noastră este ca și într-un caz și în celălalt, cu supunere copilărească față de Tatăl Ceresc, să spunem: „Tatăl nostru, facă-se voia Ta!”. (Sfântul Antonie de la Optina)

 (Ne vorbesc Stareții de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp. 204-205)