Să păstorim turma „cu voie bună, nu cu silnicie”!

Legiuitorul şi legea noastră ne poruncesc să păstorim turma „cu voie bună, nu cu silnicie” (I Petru, 5, 2).

Preotul trebuie să atragă pe credincioşi pe calea virtuţii prin covârşirea virtuţii sale. Preotul nu trebuie să-i păstorească prin silnicie, ci să-i aducă la el prin convingere. O faptă făcută fără voie, pe lângă faptul că este o silnicie, nu-i nici de lăudat şi nici trainică. Un om care face o faptă fără voia lui, se întoarce iarăşi la faptele de mai înainte dacă e lăsat liber, întocmai ca un copac încovoiat forţat cu mâna; dimpotrivă, când face o faptă cu voia lui, fapta lui e statornică şi trainică, pentru că e ţinută cu legătura dragostei. De aceea, Legiuitorul şi legea noastră ne poruncesc să păstorim turma „cu voie bună, nu cu silnicie” (I Petru, 5, 2).

(Sfântul Grigorie de NazianzDespre preoţie, Editura Sophia, Bucureşti, 2004, p. 222)

De la același autor

Ultimele din categorie