Sfântul Iov de la Poceaev i-a urmat Dreptului Iov din Vechiul Testament

Vieţile Sfinţilor

Sfântul Iov de la Poceaev i-a urmat Dreptului Iov din Vechiul Testament

    • Sfântul Iov de la Poceaev i-a urmat Dreptului Iov din Vechiul Testament
      Foto: Ștefan Cojocariu

      Foto: Ștefan Cojocariu

Viața Preacuviosului Iov la intrarea în monahism a fost atât de curată şi de neinteresată de cele pământeşti, nemaipunând la socoteală toată greutatea nevoinţei călugăreşti, încât Dositei, în Viaţa sa, îl aseamănă cu un înger. „Era monah iscusit întru toate, nu doar cu vârsta, ci şi înfrumuseţat cu toată virtutea, trăind în mijlocul fraţilor precum un înger.”

Biograful său, Dositei, grăieşte despre monahul Iov: „Nu doar numele ci şi vieţuirea mult pătimitorului Iov din Vechiul Testament a luat părintele nostru Iov, şi nu doar că s-a împodobit cu ea ci, cu adevărat, toate potrivniciile vieţii le-a biruit. Căci acestuia scârbe peste scârbe şi dureri din dureri i-au venit, cu îngăduinţa lui Dumnezeu; şi încă de bunăvoie, după propria lui dorinţă suferind, necruţându-se pe sine, a păşit pe treptele asprei vieţuiri pustniceşti”.

Mai apoi, în încercările şi nevoinţele ce au urmat, în multele istoviri trupeşti „îşi chinuia trupul şi chiar şi-l istovea până la os”. Până la asemenea măsuri, plin de îndrăznire a năzuit Preacuviosul Iov, spre a se asemăna vieţii multpătimitorului drept din Vechiul Testament, al cărui nume îl primise la intrarea în monahism.

Viața Preacuviosului Iov la intrarea în monahism a fost atât de curată şi de neinteresată de cele pământeşti, nemaipunând la socoteală toată greutatea nevoinţei călugăreşti, încât Dositei, în Viaţa sa, îl aseamănă cu un înger. „Era monah iscusit întru toate, nu doar cu vârsta, ci şi înfrumuseţat cu toată virtutea, trăind în mijlocul fraţilor precum un înger. Şi, cu fiecare zi ce trecea, se desăvârşea pe sine din ce în ce mai mult”.

Astfel, înţelepţindu-se preacuviosul şi neluând aminte la vârsta lui cea tinerească, s-a făcut pildă pentru fraţi, purtarea sa dându-le acelora prilejul să-şi vadă necuviinţa şi propriile nedesăvârşiri, ori, după cum grăieşte Dositei, „s-a făcut tuturor spre ruşinare şi spre folos”.

(Sfântul Iov de la Poceaev  Viața. Cuvinte de învățătură. Acatistul,  Editura Cartea Ortodoxă & Sophia, București, 2008, pp. 7-8)

Citește despre: