Se cuvine ca slujirea făcută oamenilor să fie fără plată şi să nu aducă celui ce slujeşte cinstire, nici slavă, ca să nu se arate cel ce o săvârşeşte ca vrând să placă oamenilor, cum s-a scris (Efeseni 6, 6), dându-şi în faţa ochilor chipul slujirii.

Nici să slujească oamenilor (ca oameni), ci ca Domnului însuşi.

(Sfântul Grigorie de Nyssa, Despre rânduiala cea după Dumnezeu (a vieţii) şi despre nevoinţa cea adevărată, în PSB, vol. 29, p. 471)