Rușinea și frica de Dumnezeu potolesc tumultul minții; lipsa acestei rușini și a acestei temeri tulbură echilibrul înțelegerii, făcând-o nestatornică și instabilă. Mintea se află pe o temelie solidă doar dacă ea respectă poruncile Domnului și este gata să pătimească suferință și durere. Dacă ea este înrobită de către lucrurile vieții, ea este întunecată. Adunându-se pe sine din risipirile de dinafară prin credință, omul își trezește intelectul către Dumnezeu și prin tăcerea plină de rugăciune își curățește mintea și își biruie patimile. Sufletul își reface sănătatea prin tăcere.

(Părintele Iustin Popovici, Credința Ortodoxă și viața în Hristos, Traducere: prof. Paul Bălan, Editura Bunavestire, Galați, 2003, p. 56)