Să umbli încet, afară de nu este vreo nevoie să te grăbeşti. Fă-te către toţi ascultător, în tot lucrul bun, numai de cei agonisitori, de cei zgârciţi şi de mireni, să nu asculţi, ca nu cumva să faci lucru drăcesc. Cu blândeţe vorbeşte tuturor şi spre toţi priveşte cu cumpătare, ca nu cumva să-ţi umpli ochii de chipul cuiva. Când mergi pe drum, să nu iei înaintea celor mai mari decât tine; şi dacă prietenul tău rămâne puţin în urmă, aşteaptă-l pe el. Căci cel ce nu face aşa, este nebun şi se aseamănă cu porcul, care nu are lege. De va sta prietenul tău de vorbă cu cineva, cu care s-a întâlnit, aşteaptă-l pe el şi nu-l fă ca să se grăbească. Cel sănătos să zică mai curând celui bolnav, să facă nevoia lor.

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 57)