Unui om care spune că „există ceva...”

Cuvinte duhovnicești

Unui om care spune că „există ceva...”

    • Unui om care spune că „există ceva...”
      Foto: Oana Nechifor

      Foto: Oana Nechifor

A te mărgini să spui că „există ceva” nu înseamnă a ieși la lumina zilei. Asta înseamnă de-abia că drumețul a străbătut întunericul nopții și a întrezărit, cu pupilele dilatate, zorii spre răsărit. Dar de acolo până la soarele mare deasupra creștetului mai este cale lungă. Dacă ai ști să spui măcar: „Există Cineva”, zorii ar răsări mai repede peste viața ta.

Îmi scrii că trebuie să existe ceva la urma urmelor. Spui că ai citit despre stele, la un mare astronom, și ți-a căzut sub ochi afirmația acestui vestit savant: „Fără Dumnezeu, nimic nu se poate înțelege, nici explica în lume”. De aici ai ajuns la concluzia că „există ceva”.

Spune, fiule al lui Lazăr: „Există Dumnezeu!”. Și bucură-te! „Există ceva” – așa spun numeroși oameni cu studii. Dar dacă vei rămâne până la sfârșitul vieții doar la această spusă: „există ceva”, întreaga ta viață va fi nimic. O senzație trecătoare că există o uriașă putere tainică a lumii văzute nu este nici pe departe acea credință, de viață făcătoare și roditoare, ce luminează viața noastră și ne arată calea.

A te mărgini să spui că „există ceva” nu înseamnă a ieși la lumina zilei. Asta înseamnă de-abia că drumețul a străbătut întunericul nopții și a întrezărit, cu pupilele dilatate, zorii spre răsărit. Dar de acolo până la soarele mare deasupra creștetului mai este cale lungă. Dacă ai ști să spui măcar: „Există Cineva”, zorii ar răsări mai repede peste viața ta.

Cunoaște-L pe Făcătorul tău, frate dragă. (...) Iată, Artistul Preaînalt stă alături de lucrurile Sale. Tu ai ațintit prea mult cu privirea creațiile Lui artistice, care până la un punct îți deschid ochii, iar după aceea te orbesc. De ce nu vii la Artist, și nu faci cunoștință cu El, și nu te prezinți Lui? Hristos de aceea a și venit pe Pământ: ca să-ți întindă mâna și să te aducă la Sine. Cine nu se apropie de Artist în această lume, în minunatul Lui atelier, nu L-a cunoscut, nu I s-a prezentat, și nu I s-a închinat, acela nu va fi primit nici în curtea Lui cea din Ceruri.

Asta ți-o scriu după ce m-am întors de la o înmormântare. A murit un tânăr de treabă din Ohrida. Pe patul de moarte, fața îi era luminoasă – mai luminoasă ca în timpul vieții. A trăit după îndreptarul credinței și a răposat în credință deplină. Foarte tânăr, dar înțelept. Iar tu ești deja un domn mai în vârstă. Pace ție și milă de la Dumnezeu!

(Episcopul Nicolae VelimiroviciRăspunsuri la întrebări ale lumii de astăzi, volumul I, Editura Sophia, București, 2002,  pp. 111-112)