Vezi soarele care străluceşte plăcut şi luminează întreaga lume şi ne veseleşte. De la soarele acesta simţit ridică-ţi mintea către cel gândit, către veşnicul Soare al Dreptăţii, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care îi luminează în chip minunat pe cei drepţi şi în veci îi va lumina şi-i va veseli, astfel încât ei înşişi „vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor”, după făgăduinţa Sa cea neamăgitoare (Matei 13, 43).

Şi de la această lume văzută, care e luminată de strălucirea razelor soarelui, strămută-ţi mintea la Cetatea înfăţişată în Apocalipsă, la Ierusalimul cel de Sus, care „nu are trebuinţă de soare şi nici de lună ca s-o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul” (Apocalipsa 21, 23), unde „noapte nu va mai fi; şi ei nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu va lumina peste ei şi vor împărăţi în vecii vecilor” (Apocalipsa 22, 5).

(Sfântul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu în împrejurările vieţii de zi cu zi, Editura Sophia, Bucureşti, 2011, p. 63)