Rugându-ne, trebuie să fim recunoscători Domnului şi pentru că El ne învredniceşte pe noi, păcătoşii şi îndărătnicii, să deschidem pentru convorbirea cu El buzele noastre întinate şi necurate şi ascultă rugăciunile noastre. Căci şi aceasta este o dovadă de cea mai mare bunătate, ca Ziditorul tuturor, Dătătorul a tot binele să primească cererile, mulţumirea şi slavoslovia nelegiuitelor şi nemulţumitoarelor Sale făpturi. Trebuie să ne rugăm cu inima curată: de inima necurată nu se lipeşte rugăciunea, aşa cum focul nu se prinde de lemnul ud.

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Către păstorii duhovnicești, Editura Sophia, p. 198-199)