„Prin Sfinții care sunt pe pământul Lui, minunate a făcut Domnul toate voile Sale întru ei” (Psalmul 15, 3).

Dacă acest cuvânt al Psalmistului David este potrivit pentru toți sfinții, fără deosebire, putem să spunem că el este potrivit, în chip deosebit, și pentru Sfântul pe care îl prăznuim astăzi, pentru Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir.

Pentru el, cel care este Ocrotitorul și Apărătorul Tesalonicului, dar și al întregii lumi. Și spunem aceasta, întrucât tot pământul este plin de minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, este plin de harul și de mirul ce izvorăște până acum, din sfintele sale moaște și umple de bună mireasmă duhovnicească simțurile noastre cele duhovnicești și trupești.

De aceea, este cinstit și slăvit numele cel mare al Sfântului Mucenic al lui Hristos, Dimitrie, în tot pământul. De aceea, sunt mii de creștini care aleargă, în această zi de pomenire a lui, dar și în tot timpul anului, la biserica lui cea preafrumoasă din Tesalonic, ca să se închine și să sărute sfintele sale moaște cele purtătoare de har și să primească binecuvântarea sa.

De aceea și dumneavoastră, poporul cel bine credincios al Bucureștilor, îl cinstiți în orașul vostru și sărbătoriți, în fiecare an, pomenirea purtătorului de cunună, a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie al Tesalonicului, al cărui nume îl poartă și Sfântul pe care îl vom prăznui mâine, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, făcătorul de minuni, apărătorul și ocrotitorul orașului dumneavoastră.

Acești doi sfinți ai noștri, însă, nu au doar numele în comun. Nu au în comun doar minunile pe care le săvârșesc. Nu au în comun doar mijlocirile stăruitoare pe care le fac pentru mântuirea locuitorilor din orașele Tesalonic și București, pe care le ocrotesc din dragostea lor cea mare și prin îngăduință de la Bunul Dumnezeu.

Ei au în comun și luptele duhovnicești pe care le-au purtat pentru Hristos, au în comun dragostea lor cea fierbinte pentru Hristos, au în comun mulțimea de virtuți care au împodobit sufletele lor și care le-au sfințit trupurile.

Nu este nevoie să alerge cineva la cele cuprinse în cărțile de istorie pentru a vedea minunile Sfântului Mare Mucenic Dimitrie.

Nu este de trebuință ca cineva să cerceteze paginile ce s-au scris despre minunile lui pe care el le săvârșește până în zilele noastre, minuni ce se fac și înaintea ochilor noștri, pentru a arăta, încă o dată, că sfințenia nu este ceva ce vine și trece, așa cum sunt lucrurile lumii acesteia, ce dispar repede și se pierd în negura vremurilor, ci sfințenia rămâne și strălucește și împarte bună mireasmă duhovnicească, pentru a ne aduce și pe noi mai aproape de ea și pentru a ne determina să luptăm, ca să o putem dobândi.

Iar pentru a dobândi sfințenia, va trebui să avem ca scop al vieții noastre curățirea sufletelor și a trupurilor de păcate, de patimi și de greșeli, de răutate și de nedreptăți, astfel încât să locuiască în noi Dumnezeu Cel Singur Curat și fără de prihană, iar prin harul Său să desăvârșească lucrarea de curățire lăuntrică a noastră.

Dacă Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a reușit să ajungă la o măsură atât de înaltă de sfințenie încât să se învrednicească a suferi și pătimiri asemănătoare cu cele ale lui Hristos, fiind înjunghiată coasta sa, el a primit și mult har de la Dumnezeu, încât curgerea mirului și minunile lui să se reverse în toată lumea, iar aceasta se datorează, în primul rând, faptului că viața lui a fost curățită, prin harul lui Dumnezeu, de toată necurăția trupului și a duhului.

Curățenia sufletului și a trupului au fost cele care L-au făcut pe Dumnezeu să o aleagă pe fiica cea smerită din cetatea Nazaretului, pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, dintr-o mulțime nenumărată de femei, ca să o înalțe mai presus decât toate cerurile și să o învrednicească a se face Maică a Fiului Său Celui Veșnic și Maică a tuturor oamenilor, astfel încât să se săvârșească minuni chiar și prin sfintele ei icoane.

Una dintre cele mai vechi icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului v-am adus-o și noi aici, în orașul dumneavoastră, în aceste zile, răspunzând invitației adresate nouă de către Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, ca să sărbătorim împreună cu voi pomenirea Ocrotitorului duhovnicesc al orașului dumneavoastră, a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, sfânt care s-a remarcat și el prin curăția și prin cuvioșia vieții sale.

Am adus aici Icoana istorică și plină de har a Maicii Domnului „Panaghia Soumela”, numită și Maica Domnului a Pontului, care vine de la Sfânta Mănăstire cu același nume, Soumela, de pe muntele Vermion, din Imathia, din Grecia, unde a fost păstrată cu evlavie în ultimii șaptezeci de ani, după ce grecii din Pont au trebuit să plece de pe vetrele lor părintești, de unde au fost izgoniți cu forța, pentru ca să vină în părțile Greciei, unde s-au stabilit și au adus cu ei și Icoana Maicii Domnului.

De acolo vă aducem acum Icoana Maicii Domnului Soumela, ca să primiți harul și binecuvântarea Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu și a icoanei ei făcătoare de minuni.

Este binecunoscută, de altfel, evlavia înaintașilor voștri pentru Mănăstirea istorică a Panaghiei Soumela din Pont, și tocmai această evlavie ne-a determinat să răspundem afirmativ și cu bucurie la invitația dumneavoastră și să vă aducem în aceste zile aici, în orașul dumneavoastră, Icoana cea făcătoare de minuni a Maicii Domnului Soumela, cu ocazia Sărbătorii Ocrotitorului vostru duhovnicesc, a Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi.

Întrucât îl cinstim astăzi pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir, am dorit să vă aducem, de asemenea, binecuvântarea și harul ce izvorăsc din sfintele lui moaște. V-am adus, așadar, și o părticică din aceste sfinte moaște, care se păstrează în sfânta noastră Mitropolie de Veria, Naousa și Kampania, ca un odor de mare preț și ceresc.

Îl cinstim pe Marele Mucenic al lui Hristos Dimitrie prin prezența în mijlocul nostru a Icoanei Făcătoare de minuni a Maicii Domnului, după un obicei vechi al tesalonicenilor și ne bucurăm îndoit de har și binecuvântare, astfel încât să ne întărim și noi în lupta noastră de aici, de pe pământ, pentru a putea reuși, prin curățirea sufletelor și a trupurilor noastre, să ne apropiem de Dumnezeu și să moștenim viața cea veșnică dimpreună cu toți sfinții Săi!

Vă rog să-mi îngăduiți, în încheiere, să exprim recunoștința și mulțumirile mele profunde, atât din partea Părinților care mă însoțesc, cât și din partea membrilor Consiliului Director al Asociației „Panaghia Soumela” către Preafericirea Sa, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pentru invitația Sa cea plină de bunăvoință și pentru binecuvântarea pe care mi-a acordat-o ca să slujesc astăzi, aici, în Catedrala dumneavoastră Patriarhală, la Sărbătoarea Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir.

Doresc, cu smerenie, ca harul și binecuvântarea Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului Soumela și a Sfântului Mare Mucenic Dimitrie să îl întărească întotdeauna pe Preafericirea Sa și să acopere, cu puterea lor, pe clerul și poporul cel evlavios și iubitor de sfinți din România!