Să nu se afle cineva în nepăsare, ci, în fiecare zi privind la veşnicele bunătăţi şi luând ziua cea înfricoşată în minte, să ne oprim picioarele de la toată răutatea cea rea, după cum este scris: cu frică şi cu cutremur să ne lucrăm mântuirea noastră. Cu duhul fierbând, Domnului slujind, cu nădejde bucurându-ne, întru necaz răbdând, în rugăciune îngăduind, netrebuinţele sfinţilor împărtăşindu-ne, iubirea de străini sporindu-o, de la biserică să nu lipsim. Bărbaţi şi femei, bătrâni şi tineri, săraci şi copii, la dumnezeiasca Liturghie alergaţi cu sârguinţă, aducând Domnului din ostenelile mâinilor voastre pentru binecuvântarea casei şi a tuturor celor din casă, stând cu multă frică şi cu cutremur, cu nimeni vorbind. Ci, ca îngerii în ceruri, slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi cu cutremur, lăcrimând, suspinând, rugându-vă, înduplecându-L din toată inima şi cercetându-vă ca nu cumva să se afle cineva nevrednic şi nepregătit de primirea dumnezeieştilor Taine. Ci, precum zice Sfântul Apostol Pavel: „Să se cerceteze fiecare pe sine, ca să nu-i fie lui spre osândă şi spre adăugarea păcatelor. Că acela ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, judecată lui îşi mănâncă şi bea, precum este scris: „Că cerul şi pământul şi marea şi toate cele ce sunt în ele tremură şi fug, iar tu fără de sfială te apropii?”

Îngerii cei curaţi cu cutremur slujesc, feţele acoperindu-şi neîndrăznind a căuta, iar tu, necurat fiind şi nepocăit, fără de ruşine te afli şi nu te înfricoşezi? Pe oameni îi pleci, dar către Cel ce încearcă inimile ce vei zice? Deci începe, frate, să plângi şi să-ţi speli vasul tău pe care l-ai întinat cu păcatul, şi făgăduieşte că nu vei mai păcătui şi astfel te vei vindeca. Că Dumnezeu este Dumnezeul celor ce se pocăiesc. În rugăciunile voastre din sărbători pomeniţi şi pe văduve, pe cei din neputinţe, pe cei săraci, pe cei străini, pe cei din spitale, după cum a poruncit Domnul nostru, astfel fericit vei fi, că nu pot să-ţi răsplătească. La învierea drepţilor vei primi această răsplată.

Praznic bun şi lui Dumnezeu plăcut este pocăinţa cu lacrimi. Praznic este unde şi Domnul împreună a prăznuit, că Domnul, Dumnezeu fiind, a sărăcit pentru noi. Praznicele Domnului cinstiţi-le dumnezeieşte şi nu sărbătoreşte, nu lumeşte, ci mai presus de lume; nu păgâneşte, ci creştineşte; nu dansuri să jucăm, nu în bancheturi să ne îmbătăm. Să nu te lipseşti de Sfânta Liturghie pregătind bucatele tale, că nu ştii de vei mai avea vreme de o altă Sfânta Liturghie. (Sfântul Efrem Sirul)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 51-52)