„Credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți” – Părintele Patriarh Daniel, la Sărbătoarea Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou

Ne rugăm Sfinților prezenți astăzi alături de noi: Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfântului Dionisie al Cetății Albe din Basarabia să mijlocească pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, ca să ne dăruiască smerenie adâncă, credință puternică și iubire milostivă.

„Îndrăznește fiică, credința ta te-a mântuit!”

 

Evanghelia Duminicii a 24-a după Rusalii ne vorbește despre Învierea fiicei lui Iair. Rezumatul concentrat al acestei evanghelii se poate exprima astfel: credința și smerenia aduc tămăduirea de boală și învierea din morți.

Evanghelia ne arată  că Mântuitorul a fost întâmpinat în Capernaum de mai marele Sinagogii, Iair, care a căzut la picioarele lui Iisus și l-a rugat să intre în casa lui, pentru că avea o fiică de 12 ani care se afla pe moarte. Văzând smerenia lui și simțind credința lui, Iisus i-a făgăduit că va merge să-i tămăduiască fiica. Dar pe când Iisus se îndrepta spre casa acestui mai mare al Sinagogii, deodată apare în fața lui mulțime multă de oameni care-L împresurau, pentru că mulți dintrei ei căutau vindecare, iar alții veneau să asculte învățăturile Sale. Și pe când îl împresurau mulțimile, o femeie s-a atins de haina Lui, pe ascuns, iar Mântuitorul Iisus a simțit acest fapt și a zis: „Cine s-a atins de Mine? Pentru că am simțit că o putere care a ieșit din Mine.” Atunci ucenicii au zis: „Învățătorule, mulțimile te îmbulzesc și tu întrebi cine s-a atins de Tine?”, adică o mulțime de oameni au vrut să se atingă de El. Dar când Iisus a spus că a simțit puterea care a ieșit din El, atunci femeia respectivă și-a dat seama că a fost vădită. Și a venit în fața lui Iisus tremurând, spune evanghelia, și a mărturisit, de față cu tot poporul, că s-a atins de haina lui Iisus pentru că era bolnavă de scurgere de sânge de 12 ani. Același număr de ani ca și viața copilei care se afla pe moarte în casa lui Iair.

Această întâlnire a lui Iisus Hristos cu întristarea unui tată care suferea pentru că era unicul său copil, fetița sa era pe moarte, și întâlnirea cu o femeie care suferea de 12 ani de hemoragie, ne arată cât de mare era suferința și întristarea în care a înaintat Iisus în timp ce mulțimile îl împresurau. Evanghelia ne mai spune că femeia a cheltuit toți banii ei cu doctorii. Și atunci a mai rămas singur El, Iisus – Doctorul sufletelor și al trupurilor. Remarcăm aici și faptul că Mântuitorul răspunde chemării mai marelui Sinagogii, pentru că a văzut în el trei mari virtuți: smerenie, credință și mai ales iubire de tată milostiv, un tată care s-a identificat cu suferința fiicei sale. De aceea Mântuitorul a răspuns cu smerită iubire milostivă acestui tată îndurerat și a promis că va merge la casa sa.

Când a ajuns în casa lui Iair, a găsit multă jale acolo. Iisus, însă, i-a scos din casă pe toți și i-a lăsat numai pe părinții fetei și pe trei dintre ucenici (Petru, Iacov și Ioan). Și după ce s-a apropiat de copila care era moartă, a zis:„Nu plângeți! N-a murit, ci doarme.” Și stând lângă această tânără și i-a zis: „Copilă, scoală-te!”. Și duhul ei s-a întors și a înviat îndată. Atunci Iisus a poruncit să i se dea copilei să mănânce. Și au rămas uimiți părinții ei, iar El le-a poruncit să nu spună nimănui ce s-a întâmplat.

De ce a scos Iisus mulțimea afară din casă?

Pentru că a dorit să rămână acolo doar oameni credincioși și îndurerați, nu curioși și gălăgioși. Ceea ce înseamnă că El nu a săvârșit minunea pentru că a dorit să se afirme, n-a săvârșit minunea ca pe un spectacol, ci din compasiune, din împreuna-suferință cu părinții fetei. De aceea, îndată dup ce a înviat din morți pe această copilă, a poruncit părinților să nu spună nimănui ceea ce să-a întâmplat. Iar aceasta confirmă faptul că Mântuitorul Iisus Hristos a săvârșit minunea din multăsmerenie.

Deci, în concluzie, învățăm de la acești doi oameni care trec prin suferință, smerenia lor, credința și iubirea lor milostivă. De la femeia vindecată învățăm că viața este dar, iar când am pierdut acest dar (darul sănătății), atunci trebuie să căutăm sănătatea. Ea nu a căzut în disperare, s-a luptat timp de 12 ani, a căutat vindecare, a căutat sănătate deplină. Învățăm așadar smerenie și curaj, smerenie si speranță, acești doi oameni devenind pentru noi învățători.

Ne rugăm Sfinților prezenți astăzi alături de noi: Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfintei Mucenițe Filofteia și Sfântului Dionisie al Cetății Albe din Basarabia să mijlocească pe lângă Mântuitorul Iisus Hristos, ca să ne dăruiască smerenie adâncă, credință puternică și iubire milostivă, spre Slava Preasfintei Treimi și a noastră mântuire. Amin.

De la același autor

Ultimele din categorie