Să nu mai trăim egoist, ci să trăim deschis iubirii lui Dumnezeu şi ajutorării

 

Astăzi pomenim comuniunea sfinţilor români cunoscuţi şi necunoscuţi, pe cei rânduiţi în calendar, canonizaţi, dar şi pe cei încă necanonizaţi. Pe unii dintre ei doar Dumnezeu îi cunoaşte şi îi va arăta când şi cum doreşte El sau îi va arăta pe toţi în ziua celei de-a doua veniri a lui Hristos.

Împărăţia Cerurilor nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt, fapt pentru care trebuie să ne schimbăm viaţa, să nu mai trăim egoist şi exclusiv biologic, ci să trăim deschis iubirii lui Dumnezeu şi ajutorării semenilor noştri. La această schimbare ne cheamă Evanghelia, deoarece binevestirea Împărăţiei Cerurilor presupune chemarea la o remodelare a modului de a gândi, a modului de a vieţui în lume, de a fi şi de săvârşi fapte. Înseamnă să nu ne mai gândim la lumea aceasta.

Hristos Domnul a unit predica pocăinţei, a schimbării vieţii cu fapte minunate, vindecătoare şi eliberatoare. El întărea astfel cuvântul prin fapta milostivă. Hristos ne învaţă ca la predicarea Evangheliei să adăugăm şi faptele filantropiei, ale carităţii. De aceea, încă din primele veacuri, Biserica a avut grijă de bolnavi, de săraci, de călători, de tot sufletul care avea nevoie de ajutor.

Această lucrare apostolică de propovăduire a Evangheliei lui Hristos, nu numai prin cuvânt ci şi prin faptă, a fost împlinită în mod deosebit de sfinţi. Astăzi pomenim comuniunea sfinţilor români cunoscuţi şi necunoscuţi, pe cei rânduiţi în calendar, canonizaţi, dar şi pe cei încă necanonizaţi. Pe unii dintre ei doar Dumnezeu îi cunoaşte şi îi va arăta când şi cum doreşte El sau îi va arăta pe toţi în ziua celei de-a doua veniri a lui Hristos. Atunci sfinţii ca luminătorii vor străluci; sfinţenia din sufletele lor se va arăt şi prin trupurile lor înviate şi preaslăvite.

Pentru că nu a fost o încreştinare formală, la comandă, ci de la om la om, dezvoltată în acelaşi timp cu formarea poporului nostru din daco-geţi şi romani, creştinismul are rădăcini adânci în sufletul poporului român. Poporul român nu şi-a pierdut credinţa în pofida numeroaselor încercări prin care a trecut, pentru că istoria ne arată că a rezistat în timpul invaziilor popoarelor migratoare, în timpul multor presiuni prozelitiste ulterioare a altor confesiuni creştine eterodoxe, dar a rezistat şi presiunilor ideologice ateiste din timpul comunismului.

Prin sfinţii români, poporul nostru are mai mulţi mijlocitori sau rugători pentru el în faţa Preasfintei Treimi, ca el să-şi păstreze credinţa ortodoxă, să o transmită generaţiilor tinere, să cultive sfinţenia vieţii şi fapele iubirii milostive. 

(Fragment din predica Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostită în data de 18 iunie - Duminica a 2-a după Rusalii)

Sursa: basilica.ro

De la același autor

Ultimele din categorie