Apostolul

Îndrumătorul duhovnicesc – unealtă binefăcătoare a lui Dumnezeu

Orice povăţuitor duhovnicesc trebuie să fie doar slugă a Mirelui Ceresc, trebuie să ducă sufletele la El, nu la sine însuşi, trebuie să le vestească despre nemărginita, negrăita frumuseţe a lui Hristos, despre nesfârşita Lui bunătate şi putere: sufletele trebuie să-L iubească pe Hristos, Care este fără doar şi poate vrednic de dragoste. 

Să ne străduim să intrăm cu ușurință în atmosfera rugăciunii

În rugăciune pătrundem fără să ne dăm seama. Este de trebuință să ne aflăm și într-o atmosferă potrivită. Întoarcerea către Hristos, împreună-vorbirea, învățătura, cântarea, căndeluța, tămâia – toate alcătuiesc atmosfera potrivită, astfel încât toate să se facă simplu, întru simplitatea inimii. 

Unui om care uneori se simte renăscut şi transfigurat în timpul rugăciunii

Eu cred că Duhul lui Dumnezeu S-a atins de sufletul tău, fratele meu. Tocmai aceasta este ceea ce a zis Domnul: Împărăţia lui Dumnezeu, înăuntrul vostru este – fiindcă atunci când Duhul lui Dumnezeu v-a împărăţi în sufletele noastre, încetează tot ce este al nostru în noi şi vine tot ce este al lui Dumnezeu.

Cât de mult pierdem aflându-ne neatenţi în biserică!

Ispita ne îndeamnă aici să nu fim deloc cu luare aminte. Deseori mergem la biserică numai pentru a ne continua somnul. Îndată ce auzim cuvintele, cântările, ni se închid ochii. 

Nu trebuie să ne gândim la mântuire, ci la cucerirea lui Dumnezeu prin smerenie

Spune şi Apostolul: “Credinţa vine din auz”. Dar mă întreb: de ce nu se ştie învăţătura în veacul nostru de acum? N-a auzit nimeni bătaia clopotelor? Clopotele nu bat niciodată pentru amuzament. Ci bat pentru nevoi de natură sufletească, să ne atragă atenţia: “Cheamă viii, plâng morţii, împrăştie viforele!” – împrăştie dracii şi trăsnetele.

„Trupul şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu”

„Trupul şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu” (I Cor. 15, 50). Prin urmare, pentru a primi împărăţia, este nevoie să te lipseşti de trup şi de sânge, adică să te statorniceşti într-un astfel de fel de viaţă, de parcă trupul şi sângele nici nu ar exista.

Robia păcatului

A face voia trupului şi a gândurilor înseamnă a face ce-ţi trece prin cap, a tinde îndată către cele de care ţi s-a făcut chef. A venit mânia – te cerţi; a venit pofta – o satisfaci; s-a ivit prilejul de a câştiga nedrept – te foloseşti îndată de el; ţi s-a făcut poftă să te ridici pe scara socială – foloseşti toate căile strâmbe în acest scop. Cine este aşa, acela seamănă foarte mult cu un dobitoc de povară. 

Apostolul lui Hristos vede învierea ca pe o taină fără seamăn

Apostolul lui Hristos vede învierea ca pe o taină fără seamăn şi astfel el o dezvăluie încet şi cu grijă credincioşilor spunând: „Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă ca să nu vă întristaţi în rând cu ceilalţi, care nu au nădejde...”

Sufletului îi este proprie libertatea

De ce, aflându-se astfel legat, nu poate striga împreună cu Apostolul: „Cine mă va izbăvi?” (Romani 7, 24) sau împreună cu proorocul: „Scoate din această temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău” (Psalmul 141, 7)? 

Din treaptă în treaptă pe firul rugăciunii

Când ne rugăm cu gura, ne aflăm la începutul rugăciunii. Iar, dacă eu zic o rugăciune cu gura: "Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul", sau "Tatăl nostru", sau "Născătoare de Dumnezeu, Fecioară..." sau oricare şi, dacă o înţeleg şi cu mintea, ea atunci nu se mai cheamă rugăciunea gurii, ci trece în altă treaptă, şi anume la rugăciunea minţii.

Pagini