armonie
 

Iubirea din familie este temelia pentru împlinirea în viață și în veșnicie

Conceptul creștin de familie și de iubire familială are un caracter special. El este înrudit cu conceptul trinitar al lui Dumnezeu: o ființă umană nu poate exista complet singură. Ea devine pe deplin umană numai într-o relație de iubire cu alte ființe umane.​

Facem prea puține eforturi pentru a avea o familie armonioasă și fericită

Din păcate, pentru a clădi o viaţă de familie armonioasă şi fericită oamenii fac foarte puţine eforturi. Or, dacă fiecare familist ar înţelege că familia este, după credinţă şi Dumnezeu, principalul pentru el în această viaţă şi şi-ar fixa sarcina de a ajunge la unitate, armonie de vederi şi dragoste în căsătorie, negreşit şi-ar atinge scopul şi ar primi ca răsplată fericirea familială.

Soțul este capul familiei, iar soția este inima – armonia binecuvântată a iubirii

Atunci când se spune că femeia este grozav de valoroasă în creaţia lui Dumnezeu, asta nu înseamnă că bărbatul nu este nimic. Pentru că supunerea, în sine, înseamnă mântuirea în sine. Femeia nu se supune pentru că este miloagă, ci se supune ca să întregească armonia lucrurilor. Ea este cea care face efortul cel mai mare pentru ca bărbatul să-i fie cap, din momentul în care îl iubeşte.

Căsnicia ‒ pecetea celei mai adânci prietenii din toată viața omului

„Căsnicia e cheia înfrânării şi armonia dorinţelor, pecetea adâncii prietenii, băutura fără asemănare dintr-o fântână ferecată, de nepătruns celor lipsiţi de ea. Uniţi cu trupul, una în duh, unul pe altul se îndeamnă cu puterea dragostei lor. Căci căsnicia nu îndepărtează de Dumnezeu, ci ne aduce încă mai aproape de El, căci Însuşi Dumnezeu ne trage către ea.”

Care este deosebirea dintre relațiile de dependență și dragostea autentică?

Dragostea matură spune: „Voi face tot ce-mi stă în putere ca să te ajut să-ți realizezi la modul optim posibilitățile, chiar dacă asta înseamnă că uneori va trebui să fii departe de mine și să faci ceva fără mine”. În relațiile mature rămâne întotdeauna mult spațiu pentru satisfacerea necesităților proprii, pentru atingerea propriilor scopuri și pentru creșterea individuală a personalității. În asemenea relații rămâne întotdeauna loc pentru Dumnezeu.

„De două ori dacă m-aş naşte, tot preot şi slujitor al Bisericii lui Hristos m-aş face!” - Mitropolitul Ardealului Andrei Şaguna

„Pre cât simt şi cunosc mărimea şi greutatea chemării mele arhiereşti, pre atât mă străduiesc să fac faţă chemării mele. Însă numai pentru una mă doare inima, şi adică pentru aceea, că nu mă iartă împrejurările şi puterile mele ca să fac atâta cât aş dori să fac pentru clerul şi poporul nostru. Nădăjduiesc însă că ostenelile mele, mici şi neînsemnate ca şi sămânţa muştarului, vor spori cu ajutorul lui Dumnezeu, dacă le vom îngriji cu suflet curat.”

Pentru o căsătorie fericită, ambii soți trebuie să fie împliniți

În relația soț-soție, fiecare dintre parteneri renunță la ego-ul său. Pentru a fi fericiți, ambii trebuie să fie fericiți; dacă unul este nefericit, amândoi sunt la fel. Nici o decizie nu poate fi luată separat. Durerile partenerului cântăresc la fel de mult ca propriile dureri.

Dumnezeu este cheia unei căsnicii armonioase

Prin credință, pocăință, rugăciuni comune, prin educarea creștină a copiilor și prin dragoste reciprocă, soții merg către scopul principal: Împărăția lui Dumnezeu.

Vei ieşi dintr-un conflict numai înţelegând că trebuie să ierţi şi să fii iertat

Fiţi credincioşi, fiţi buni, fiţi iertători! Adeseori spun: viaţa în comun este dură. Trebuie să ştii să te faci iertat. A ierta este mai uşor decât a cere iertare.

Sfântul Paisie de la Neamţ iubea foarte mult citirea operelor Sfinţilor Părinţi

„Să nu zici, părinte Atanasie, că ajung una sau două cărţi pentru mântuirea sufletului. Doar nici albina nu adună miere dintr-o singură floare, ci din multe. Aşa este şi cel care citeşte cărţile Sfinţilor Părinţi. Una îl învaţă dreapta credinţă; alta îi vorbeşte de tăcere şi rugăciune; alta îi spune de ascultare, de smerenie şi răbdare, iar alta îl îndeamnă către iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Aşadar, din multe cărţi patristice învaţă omul să trăiască după Evanghelie.”

Pagini