cădere

Cel ce ţine în mână toiagul rugăciunii, nu va putea să se împiedice şi chiar dacă se va împiedica, nu va cădea întru totul.

Postul – perioada în care înțelegem că viața nu este doar mâncare și băutură

Dumnezeu privește la noi cu grijă deosebită când mâncăm, pentru că atunci hrănirea trupului este o mai mare ispită de a cădea în poftele trupești. Atunci ne stau și îngerii mai mult împrejur, luptând cu demonii care atunci ne ispitesc mai mult.

„M-am făcut cu știință ucigaș al sufletului, umplându-mi trupul de viermi și războindu-mă împotriva lui, cu faptele mele cele rele”

În locul lui Cain, primul ucigaș de frate, poetul se așază pe sine însuși, mărturisind că și el a devenit ucigaș al conștiinței sale, ucigaș al acestei voci a lui Dumnezeu, care este adânc sădită în străfundurile fiecărui om.

Tristețea și manifestările ei

Tristețea este, uneori, sau urmarea unei mânii anterioare sau este pricinuită de neîmplinirea vreunei pofte sau a vreunui câștig, atunci când cineva a văzut spulberată speranța ce-și făurise în minte despre aceste lucruri.

„Ai căzut? Ridică-te!”

Clipa finală trebuie să te găsească, fie ridicându-te, fie căzând, dar în luptă cu tine însuți și cu ispitele.

Păzește-ți ochii și mintea!

Fii atent, nu arăta caldeilor vistieriile casei tale (IV Regi 20, 12-18), căci altfel te vor lua în robie și te vor duce la Nabucodonosor, împăratul Babilonului (IV Regi 24, 13), adică nu te lăuda singur: căci prin aceasta le vei arăta diavolilor vistieriile tale duhovnicești și ei te vor lua în robie.

Nu există doar o singură cale de a ajunge în Rai

Fie ridică-te cu aripi ușoare, fie rămâi jos și aleargă în siguranță, ca nu cumva din pricina greutății tale, aripa să se îndrepte spre pământ și să cazi, înălțându-te, cu cădere vrednică de milă.

Lucrătorul poruncilor evanghelice este întotdeauna adâncit în smerenie

Înaintea oricărui necaz trimis de Dumnezeiasca Pronie, el pleacă smerit capul, știind că Dumnezeu prin necazuri dă învățătură slujitorilor Săi în vremea călătoriei lor pământești.

Dreptul Simeon și Prorocița Ana – martorii Întâmpinării Domnului

Este adevărat că nu știe cineva de ce să se minuneze mai întâi dintre toate aceste întâmplări! Sunt atât de revelatoare, că numai un „netăiat împrejur la inimă”, adică un insensibil nu primește adevărurile Evangheliei despre Născătoarea de Dumnezeu și despre Fiul ei, Mântuitorul lumii. 

Oare părerile și voile noastre sunt mai bune decât cele ale lui Dumnezeu?

Iar noi, pe lângă faptul că nu vom da niciun rod, dar ne vom răzvrăti mereu atât împotriva lui Dumnezeu cât și împotriva oamenilor, socotind că părerile și voile noastre sunt mai bune decât ale lui Dumnezeu și ale oamenilor. De aici pornesc toate ereziile și rebeliunile din Cer și de pe pământ.

Pagini